Pe munte

Am cucerit o creasta

Ne-am zis noi ca de acum ar cam fi cazul sa atacam o drumetie mai serioasa, adica una care sa ne incinga bine muschii. Dupa un ochi aruncat pe o revista de specialitate si altul pe internet alegem sa mergem pe Crêt du Rey (Creasta lui Rey). Din intamplare, creasta se gaseste tot in masivul Beaufortain, la 2660m altitudine. Din documentare reiese ca avem cam 600m de denivelare parcursi in 3 ore in cazul drumetilor bons marcheurs, adica cu un pic de antrenament la activ. Singura parte sensibila era panta abrupta a ultimilor 100m care nu era recomandata pe timp umed si pentru cei cu rau de inaltime. Avertizarea nefiind valabila in cazul nostru, am trecut asadar la atac.

Punctul de plecare a fost Cormet d’Arêches (pasul Arêches) 2107m, de la care mai pornisem intr-o drumetie in urma cu doi ani. Insa inainte de a povesti despre drumetia propriu-zisa de astazi trebuie sa facem referire la alte doua puncte intermediare.

Primul este barajul Saint Guérin (1560m) unul din cela 4 baraje hidroelectrice ale Beaufortain-ul. De aici ne-am pornit in prima noastra drumetie adevarata tot in urma cu doi ani. Ne-am dus ca innecatii, ca toti incepatorii curajosi, pe o ascensiune de 600m pe care am facut-o in 2 ore jumatate. Cand am ajuns pe varf eram rupti in adevaratul sens al cuvantului insa privelistea a compensat totul: efortul, durerea, intinderea musculara si febra musculara capatata dupa. Atunci s-a nascut iubirea si dorul de munte si am inceput sa insiruim drumetiile an de an. Iata ca acesta este al treilea an de cand descoperim cu fiecare drumetie Alpii francezi si de fiecare data ramanem surprinsi in fata naturii! Dar sa revenim la barajul Saint Guérin care se afla in drumul nostru spre Cormet d’Arêches. Ne oprim pret de o fotografie, timp in care Cristi analizeaza mai bine privelistea si-mi spune: “Vezi ultimul varf in directia ora 12?” ii spun ca da, iar el completeaza “Acolo vom urca astazi!“. Ii spun ca nu are cum, este prea inalt, cred ca mai degraba este cel din fata lui, care este net mai mic. “Nu ma crezi, facem pariu?” zice Cristi. Eu nu si nu, ca nu are cum sa fie aia creasta, in plus este foarte abrupta, previzualizarea mea din cap conform celor citite si vazute pe internet nu corespundea cu realitatea asta. Tot drumul asa am tinut-o, in contradictii. Ca ma insel eu, ca este greu de estimat inaltimea de la departare si cand vom ajunge ii voi da dreptate.

Barajul Saint Guérin, in departare Crêt du Rey. Dar care o fi oare?

Pe masura ce ne apropiam, peisajul ni se descoperea din ce in ce mai mult pana am ajuns la Lac de Fées (Lacul Zanelor), al doilea punct intermediar care merita o oprire in povestirea noastra. Este un lac mic situat la 1896m si constituie punctul de plecare pentru diferite drumetii. L-am fotografiat si la dus si la intors fiind un loc ideal pentru o siesta de dupa-amiaza, ca doar nu degeaba era inconjurat de drumeti asezati la picnic. Noi stiind ce ne asteapta, am preferat sa mai urcam cu masina inca 200m pana la Cormet d’Arêches.

Ajunsi in parcarea de la Cormet d’Arêches am scos repede harta sa vedem care din cele doua creste despre care ne-am tot contrazis este Crêt du Rey. Pariul l-a castigat Cristi, creasta noastra era intradevar cea mai inalta si mai abrupta si a fost prima data cand am spus ca nu o sa putem urca pana sus. “Cred ca totusi ne-am aruncat prea tare cu creasta asta!” i-am spus lui Cristi. Am hotarat totusi sa o luam la pas si sa vedem pe parcurs pana unde reusim sa urcam.

Primii 200m ii parcurgem pe un drum serpuior pana cand incepem urcarea propriu-zisa. Ratam o prima carare care de fapt era urcarea noastra pe primul bratul estic al crestei. Nu ne-am dat seama de la inceput ci abia la coborare. Nu era marcata, insa ne-ar fi scurtat semnificativ drumul. Continuam pana ajungem intr-o vale asezata la poalele crestei Rey in care apa scursa de la topirea zapezii formase cateva lacuri. Admiram ce frumusete de panta avem de urcat si din nou ne spunem ca nu o sa ajungem acolo sus, cel putin nu astazi.

Crêt du Rey, fata estica

Dupa ce ocolim valea, ajungem in sfarsit sa urcam, pe al doilea brat estic. Ajunsi pe brat ne intalnim cu o batranica, pardon, o doamna destul de in varsta dar tare sprintena si agera. Intram in vorba cu ea si ne spune sa ne grabim ca am plecat tarziu de jos iar norii nu prea anunta vreme buna. Ne spune ca mai avem cam o ora pana pe varf, iar ea o sa ne urmareasca cu binoclu de jos sa vada daca reusim sa urcam pana sus. Ne luam la revedere insa intalnirea cu doamna ne marcheaza profund. Adica ea a reusit si noi tinerei, la maximum de putere din viata, sa nu reusim!? Rusine sa ne fie!

IMG_6999

IMG_7025

Pe masura ce urcam, ne apropiem de punctul de intalnire dintre cele doua brate estice care se unesc intr-unul singur pana la varf. Pe aici trebuia sa continue traseul nostru, insa pana la varf era inca acoperit cu zapada, nu stiam in ce proportii si daca este sigur de urcat. Cum eram in dilema daca sa continuam sau sa abandonam, zarim indreptandu-se in directia noastra doi drumeti. Cand ajung in dreptul nostru ii intrebam daca stiu de practicabilitatea traseului. Ne spun ca este ok, zapada este doar un pic pe carare insa panta este destul de abrupta. Ne spune ca avem posibilitatea sa incercam varianta pe bratul vestic, care este mai putin abrupt si fara zapada, traseul prelungindu-se insa considerabil. II multumim pentru informatii, ne uram ziua buna si ne punem la sfat. Intr-un final alegem varianta mai lunga, pentru a ne da o sansa de a ajunge totusi pe varf. Dar daca stiam ce ne asteapta…

Dupa o jumatate de ora ajungem la o trecatoare care despartea bratul sudic al Crêt du Rey de alt varf. Aici ni s-a dezvaluit continuarea traseului ce aveam de parcurs. Cum bratul sudic era impracticabil, nu aveam incotro si trebuia sa inconjuram inca o data creasta pentru a ajunge pe bratul vestic.

“Ce ne asteapta!”

Crêt du Rey, bratul sudic

Asadar coboram de pe bratul sudic pentru a urca pe bratul vestic. Pe drum, intalnim un drumet care ne confirma traseul. Omul isi facea siesta la soare pentru ca deja urcase dis-de-dimineata pe Crêt du Rey. Ne cerem scuze pentru deranj si ne continuam traseul de care acum eram siguri. Incepem sa urcam in sfarsit pe bratul vestic insa elanul ni se taie repede. Urcarea se dovedeste a fi foarte abrupta de ajungem sa ne sprijim si in maini la un moment dat.

Crêt du Rey, de pe bratul vestic

Panorama care o avem in fata ochilor nu ne lasa sa renuntam, desi eram pe punctul de a ne intoarce fiind epuizati si saturati de atata ocolire. Pana la urma ne ridicam cu greu de pe iarba grasa si imbietoare la o siesta si continuam spre Crêt du Rey. Drumul pe bratul vestic, presarat cu iarba pe o parte si cu stanci golase pe cealalta parte, continua sa urce intr-una pana ne dam seama la un moment dat ca am ajuns pe ultimii metri de ascensiune unde aveam de a face cu un slalom printre ditamai pietroaiele. Nu prea era asta o problema fiind bine incaltati, insa un picior gresit…Hau in stanga, hau in dreapta, cu emotii si inima stransa am ajuns intr-un final la crucea de lemn ce marca varful lui Crêt du Rey.

Masivul Beaufortain

Barajul Saint Guérin in departare

Pe ultimii 100m, concentrare maxima si picior sigur

Cand am ajuns sus, eram asa de fericiti ca am si fluturat mainele pentru doamna cu binoclu, dar cred ca saraca s-a saturat sa tot astepte sa mai ajungem noi pe varf. Panorama la 360° te lasa fara cuvinte. Pacat ca cerul incepuse sa se acopere de-a binelea cu nori. Aveam in fata ochilor varful Mont Blanc, masivul Aravis, masivul Vanoise si bineinteles Beaufortain-ul. In asemenea momente iti dai seama cat de mic si efemer esti!

O siesta bine meritata

Dupa o jumatate de ora de odihnit picioarele ne hotaram sa coboram. Dar pe unde? Eu zic ca nici vorba sa ne intoarcem pe unde am venit, coboram pe unde trebuia sa urcam de la bun inceput, adica pe bratul estic. Si ne pornim, cu gandul ca la coborare ne va fi mai usoar. Ei, nu a fost asa si in cazul asta. Picioarele ni s-au muiat repede dupa prima panta.

Dar ce panta ne asteapta si la coborare!

O panta abrupta, mult mai abrupta decat cea pe care am urcat. Tot coboram si nu se mai termina. Noroc ca ajungem pe un platou la un moment dat si mai putem sa ne recapatam din forte. Uitandu-ne in spate, nu ne vine sa credem ca tocmai am urcat acolo sus, pe creasta si acum incercam sa o coboram, ca doar vorba aia : cum ai putut sa te urci, asa sa te cobori. In concluzie, a fost mai bine ca am inconjurat pe partea vestica, ca pe partea estica sigur nu am fi reusit sa urcam pana sus.

Coborare pe bratul estic

Bratul sudic fotografiat in timp ce coboram pe bratul estic

Dupa prima panta, cea mai abrupta, celelalte erau nimica toata

Reusim dupa o ora sa ajungem la drumul serpuitor pe care ratasem urcarea si sprintam pana la masina unde ne astepta o sticla de apa, calda dar binevenita pentru gaturile noastre uscate.

P.S. De pe urma “cuceririi” lui Crêt du Rey eu m-am ales cu o enervanta intindere musculara la piciorul stang, iar Cristi cu o frumoasa julitura pe piciorul drept dupa ce a alunecat pe zapada si s-a oprit abia dupa vreo cativa metri in pasunea alpina.

Advertisements

4 thoughts on “Am cucerit o creasta

  1. Felicitari, frumoase peisaje. Va recomand ca in loc de ghetele de munte sa purtati adidasi de alergare montana, deoarece sunt mult mai usori si mai confortabili si au acceasi aderenta ca si ghetele. Sa aveti cat mai multe drumetii placute 😉

    • Multumim de sfat Cristi! Ne-am gandit si noi, dar preferam o incaltare care sa tina bine incheietura piciorului, mai ales ca eu, Irina, sunt mai impiedicata 😉

      Cand vii pe aici la un trial? Sunt foarte multe si frumoase, si pot culmina la peste 3000m!! De exemplu: http://www.icetrailtarentaise.fr/

  2. Stiu, Irina, ce minunatii de locuri aveti acolo…Sunt multe concursuri de trail running acolo si foarte multe cunoscute, concentrate in jurul Mont Blanc-ului. Deocamdata am alergat doar in muntii nostri din Romania, dar vreau neaparat sa vad si alte locuri, asa ca in viitorul apropiat o sa alerg si prin alti munti ;). Imi place foarte mult stilul de viata pe care il aveti si va felicit .

    • Multumim si in acelasi timp iti intoarcem complimentul! La mai mare in competitiile la care participi si sa ajungi acolo unde vrei tu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s