Am descoperit-o intr-o vacanta neplanuita din timp dar care am trait-o intens pana la exuberare. Insula Oléron, insula Ré si insula Aix situate in vestul Frantei, pe coasta oceanului Atlantic ne-au fost gazde pentru cateva zile de pomina. Aici mareea impune ritmul schimbarii peisajului de doua ori pe zi: la flux si la reflux. Pentru localnici este ceva obisnuit, chiar ii gasesti cu galetusa la cautat de scoici atunci cand marea se retrage vazand cu ochii. Insa pentru ceilalti care inmultesc de cateva ori sufletele ce rasufla pe insule in sezonul estival, fenomenul este surprinzator si te lasa fara cuvinte in fata naturii. Cel mai potrivit sa le descoperi este bineinteles vara, cand vremea este mai ingaduitoare si vantul mai lin, soarele mai zambaret si magazinele locale deschise. Insa in extra sezon fluxul de turisti nu te sufoca si poti profita mai bine de viata insulara.
Insula Oléron
Stridii de Oléron
Cand patrunzi in interiorul lor, viata ia un ritm mai lent, masina este inlocuita de bicicleta, blocurile de case albe din coltul carora rasar tufe inalte de nalbe a caror culoare se schimba de la alb pana la mov, plaje intregi cu dune ce protejeaza solul de aluviuni, fara terase si muzica, fara mancare sau vanzatori ambulanti. Aici traiesti intr-o relaxare perpetua. Esti entuziasmat de fluxul si refluxul marii, de oglindirea lunii in mare, de pescarusii ce zbor deasupra barcilor de pescari, poate-poate se capata si ei cu vreun peste, de nisipul fin si auriu, de ambundenta fructelor proaspete de mare intalnite in piata locala sau la restaurantele insirate de-a lungul falezei.
Insula Ré
Ré la reflux
Cel mai bine este sa le descoperi la pas sau pe bicicleta. Insulele au piste kilometrice pentru ciclisti si este modul cel mai recomandat pentru a te deplasa in interiorul lor. Peste tot gasesti locatii pentru biciclete simple, double, electrice sau cu scaune pentru copii. Plimbari nesfarsite pe bicicleta intr-un mediu natural prezervat, printre porturi cochete, vii sau mlastini sarate, prin sate autentice sau la malul oceanului, sigur se gaseste ceva pentru orice moft. Diferenta fata de Coasta de Azur este de la cer la pamant iar noi dupa acesta prima incursiune o preferam de mii de ori.
Insula Aix
Nu ramane decat sa-ti mai iei prosopul de baie si crema solara. Restul va fi completat de atmosfera insulelor, fiecare cu amprenta ei.
De la noi doi 
Pai in cazul asta eu zic sa facem schimb de case. Veniti voi aici la mine, mai aproape de Atlantic si merg eu la voi, mai aproape de Mediterana :)).
Desi nu-i departe de mine oceanul, in ultimii ani am mers mai des la Mediterana decat la Atlantic. Nu zic ca nu-mi place coasta de vest a Frantei, dar nici ca ma dau in vant dupa ea cand vine vorba de plaja si balaceala. Apa e mai mereu rece, curenti sunt puternici, valurile mari, mareea nu ma incanta… E drept ca peisajele sunt faine in anumite locuri, mai ales in zonele stancoase, tocmai de aceea prefer sa merg mai mult pentru plimbare sau vizite la diverse obiective decat pentru “mare”.
De ce nu, putem face schimb de case, se poarta in Franta 🙂
Noi am avut noroc de o vreme numai buna, nici prea cald nici prea rece, fara vant sau ploaie. Am putut profita la maxim si vedea cam tot ce ne-am propus. Asta a contribuit mult.
Partea vestica nu prea o cunoastem, am vazut doar putin din Normandia acum cativa ani, si de atunci ne-am zis ca revenim. Iar de mers la mare si stat la soare am alege orice altceva in loc de Coasta de Azur. Prea multa aglomeratie pentru noi.
Ah, clar, nici vorba de Coasta de Azur in sezon, tot asa, primavara si toamna pt plimbare. In schimb dincolo de Marsilia mi se pare ok, sunt cateva locuri inca autentice si nu foarte agomerate.